Podul Minciunilor

Piaţa Mică,  1859

Podul Minciunilor este unul dintre cele mai importante simboluri ale oraşului. Reconstruit la 1859 de firma Friedrich Hütte în locul unui alt pod din lemn, Podul Minciunilor este primul pod de fontă din România. Pentru că a fost şi primul care nu a fost construit pe piloni, i s-a spus „podul culcat”. În limba germană cuvântul „culcat" (lugenmarchen) era omonimul cuvântului „minciună" şi a început să fie numit de către localnici „podul minciunilor" de unde au apărut legendele care-i justifică denumirea.
Dintre numeroasele legende legate de acest pod, cea mai populară rămâne legenda potrivit căreia dacă cineva spune o minciună cât timp se afla pe pod, acesta se va prăbuşi.
Loc preferat de tinerele cupluri pentru promenadă, podul se remarcă prin piesele de rezistenţă decorate cu rozete si cu câte un brâu de elemente înscrise în cercuri descrescătoare ornate cu motive vegetale şi geometrice neogotice. Acestea poartă pe latura sudică stema Sibiului, iar pe latura nordică inscripţiile "1859", respectiv "Friedrich Hütte". Cele patru piedestale de la capătul podului, mai robuste, realizate din piatră, susţin corpuri de iluminat din fontă turnată. Balustrada metalică a podului constă din opt panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant.